La 80 km de Sibiu, in inima vie a Transilvaniei, se afla Biertan resedinta comunei cu acelasi nume. Inconjurat de un peisaj natural fascinant, satul merita vizitat, nu doar pentru a admira ceea ce a creeat natura in zona, ci si pentru a vedea de ceea ce au fost in stare constructorii iscusiti ai Evului Mediu prin zona transilvana. Opera acestora a ramas pastrata in cele mai bune conditii la Biertan, protejata de dealurile verzi si padurea care inconjoara asezarea.
Atestat documentar inca din 1224 in Diploma Ardeleana, Biertanul este una dintre primele asezari germane de sasi din Ardeal. Inca din primele clipe ale existentei sale si-a dorit suprematia in zona, de aceea a intrat intr-o cursa cu Mediasul si cu Mosna pentru a se remarca in vederea obtinerii pozitiei de centru adminstrativ a zonei denumite la acea vreme „Doua scaune”. Bineinteles, aceasta pozitie nu putea fi obtinuta fara o investitie masiva intr-o constructie sacra, ornamentala, dar si functionala, astfel incât sa ofere toate elementele necesare unei bune desfasurari a activitatilor presupuse de calitatea de centru administrativ.
In 1397 Biertanul este atestat documentar ca cetate, care avea o organizare urbanistica specifica asezarilor sasesti, cu siruri de case dispuse in jurul unei piete centrale, deasupra careia troneaza o impunatoare biserica cetate care reuseste o combinatie unica si de efect intre stilul gotic si cel al Renasterii. Fiind o cetate, biserica are si trei ziduri de aparare cu turnuri si bastioane specifice perioadei medievale. Ceea ce poate fi admirat acum de ochiul curios al vizitatorului este a doua biserica, construita intre 1486 si 1524.
Dupa constructia noii biserici, Biertanul devine o asezare influenta in zona, fiind, timp de aproape 300 de ani, intre 1572 si 1867, sediul episcopatului sasesc, ceea ce a favorizat construirea uneia dintre cele mai puternice cetati taranesti din Transilvania in jurul bisericii deja fortificate. Desi a pierdut autoritatea administrativa in favoarea Mediasului, Biertanul obtine superioritatea si recunoasterea prin importanta religioasa care i s-a atribuit.
Satul are un aer special, iar vizitarea lui, in special a bisericii fortificate este o calatorie in timp foarte interesanta. Istoria si simtul estetic al vremurilor trecute pot fi simtite inca in toate ungherele cladirilor care strajuiesc locurile de aproape un mileniu.
In centrul Bistritei se pastreaza inca atmosfera data de centrul targurilor de ev mediu din zona transilvana, bineinteles interventiile inevitabile ale modernismului, cum ar fi asfaltul, cu gropile de rigoare care rasar pe alocuri si bordurile trotuarelor care, la un moment dat erau vedetele primelor pagini ale ziarelor din Romania secolului al XXI-lea.
In Bistrita regasim Sugalete, una dintre cele mai importante marturii ale arhitecturii urbane medievale. Ansamblul de 13 cladiri, construit in secolele XV-XVI, reprezinta specificul constructiilor renascentiste din Transilvania. Cladirile care formeaza ansamblul sunt legate intre ele prin intrari spatioase care formeaza o galerie cu 20 de bolti care se sprijina pe 21 de pilastri si au fost construite intr-o perioada de prosperitate economica a Bistritei, cand orasul a beneficiat de o serie de privilegii si inlesniri, atat financiare cat si de oranduiala. Scopul acestor cladiri a fost unul comercial, ele fiind folosite pentru a adaposti marfurile negustorilor, zona fiind in acea vreme un nod comercial important intre Transilvania si Moldova.
Pasionatii de istorie nu ar trebui sa rateze acest obiectiv atunci cand au drum prin Bistrita. Pentru a nu-l rata este bine de stiut unde se afla si anume, pe latura de nord a Pietei centrale a orasului.
De-a lungul vremurilor, Sugalatele si-au pierdut unele din elementele originale, cum ar fi pinionul de zidarie cu care se incheia partea superioara a laturii dinspre strada a imobilelor, marca specifica a arhitecturii gotice. Aceste elemente au fost demolate in secolele XVIII – XIX, iar panta de scurgere a acoperisului a fost directionata spre strada.
Imediat dupa construirea ansamblului aceasta a inceput sa fie locuit de cei mai bogate familii din oras precum Kretschmer, Eiben, Fleischer, Kesthyus sau Petermann care desfasurau activitati comerciale intense. Traditia comerciala a zonei s-a continuat si in epoca moderna, cand Sagelatele au fost ocupate de familii ca Binder, Tomae, Himberg sau Lutsch, a caror activitate principala era tot negustoria.
Datorita aceste utilizari comerciale intense, cladirile au suferit o serie de modificari de-a lungul timpului, modificari realizate pentru a raspunde nevoilor comerciale. Cu toate acestea, au reusit sa-si pastreze si in zilele noastre specificul epocii in care au fost construite.