Archive for October, 2012

Biserica de sub lac, lacasul inghitit de ape

October 27th, 2012


Aflata in judetul Cluj, comuna Belis, Biserica de sub lac se arata vizitatorilor curiosi ai zonei Transilvanene doar vara, atunci cand razele soarelui nu dau voie norilor sa mai ude din cand in cand pamanturile. In perioadele in care seceta mistuie recoltele localnicilor, din adancurile unuia dintre lacurile Muntilor Gilaului, ies la suprafata ruinele unei biserici construite de primii pastori care s-au asezat in acele locuri.

Nu exista documente care sa ateste data la care a fost intemeiat Belisul sau cand a fost construita Biserica de sub lac. Totusi unii istorici merg pe ideea ca aceasta comuna a fost intemeiata de ciobanii care isi petreceau mult timp prin zona datorita pasunilor cu iarba frageda care faceau deliciul oilor. Deoarece zona ii ajuta sa-si practice meseria mai bine, fara sa mai strabata muntii, ciobanii si-au construit aici locuinte permanente. Primele documente care mentioneaza Belisul, comuna asezata la 1000m altitudine in zona cuprinsa intre Muntii Gilaului si Bihor Vladeasa. dateaza din 1737.

Despre biserica, aceasta dateaza din secolul al XIX-lea si impresioneaza vizitatorul care exploreaza zona in sezonul secetos, cand iese de sub apele lacului. Pozitia este una interesanta, lacasul de cult fiind amplasat pe capul unuia dintre malurile lacului Fantanele. De fiecare data cand iese de sub ape, biserica devine vedeta in fotografiile turistilor curiosi.

Dupa sezonul secetos, biserica se scufunda la 30 de metri sub lac, ramanand accesibila doar temerarilor care au curajul sa se aventureze in apele reci ale lacului.

Cum a ajuns biserica sa fie inghitita de ape? La un moment dat. Cu multi ani in urma, Belisul era construit in jurul bisericii care veghea asupra pacii spirituale a locuitor, dar armonia s-a terminat odata cu raspandirea uni zvon conform caruia satul urma sa fie ras de pe fata pamantului de o viitura. Speriati, localnicii si-au strans toata agoniseala de o viata si s-au mutat mai sus, acolo unde apele nu puteau ajunge. Doar biserica a ramas sa tina piept apelor care au venit pana la urma si au scufundat vechea vatra a satului si odata cu adapostul spiritual al locuitorilor din Belis

Daca vrei sa ajungi sa vezi Biserica de sub lac, trebuie sa urmezi drumul european E60 Oradea-Cluj-Brasov, iar de la Huedin sa mergi pe DJ 101 catre satul Belis.

Merita sa-ti planuiesti o vacanta in zona deoarece ai ce vedea: Biserica fortificata de la Valeni, Bradul lui Horea de la Padurea Scorusel, Cetatile Radesei, Izbucul si Cheile Galbenei, Pestera Aluna, Ghetarul Scarisoara, Pestera Ursilor, Rezervatia Naturala Cetatile Ponorului si Parcul National Muntii Apuseni

Fantomele din Padurea Baciu castiga faima internationala

October 20th, 2012

Sursa foto: Cluj Travel

Va povesteam intr-un articol anterior despre Padurea Baciu si fantomele care bantuie printre copaci. Acum, fenomenele paranormale de aici au depasit granitele tarii ajungand chiar pana in Statele Unite, unde revista „Travel + Leisure” a inclus padurea transilvaneana intr-un top al celor mai bantuite paduri de pe Pamant.

Padurea Horia-Baciu din judetul Cluj a atras atentia amatorilor de fenomene paranormale in ultima jumatate de secol deoarece, in zona au fost observate o serie de evenimente si aparitii greu de explicat. Daca e sa ascultam relatarile localnicilor, inevitabil ni se face pielea de gaina, mai ales cand aflam ca temerarii care se aventureaza pe potecile misterioase dintre copaci au toate sansele sa nu-si mai gaseasca drumul inapoi, ramanand prizonierii padurii pentru totdeauna. Putinii oameni care au reusit sa revina dupa o plimbare prin Horia-Baciu spun ca in tot timpul cat s-au aflat in padure, au avut stari de greata si de ameteala.

La aceste marturii si la legendele care circula prin zona, se adauga o serie de fotografii aparute de-a lungul timpului care, fie surprind siluete ciudate, fie ceea ce par a fi OZN-uri, dar si forma copacilor, odata drepti, acum rasuciti si nodurosi. Se presupune ca Padurea Horia-Baciu, ar fi un portal de trecere catre o alta lume, ceea ce poate explica povestile despre disparitiile misterioase.

Toate aceste elemente au reusit sa-i convinga pe editorii revistei americane sa claseze Padurea oria-Baciu pe locul 7 din 15 in topul padurilor bantuite ale Pamantului. Fiind una dintre cele mai importante reviste de calatorie, “Travel+Leisure” face un serviciu de promovare important zonei Clujului, care se poate deschide catre un turism “pentru temerari” gata sa porneasca in cautarea misterelor bine ascunse in inima Padurii Horia-Baciu.

Padurea din apropierea Clujului este si subiectul unui documentar recent realizat de Daniel Roxin, in care sunt trecute in revista fenomenele petrecute in padure de-a lungul timpului si se incearca o explicare a acestora. Daca sunteti pregatiti sa va treaca fioarii pe sira spinarii, puteti urmari filmul documentar mai jos:

Arhitectura gotica pastreaza inca atmosfera targului de ev mediu in Bistrita

October 14th, 2012

In centrul Bistritei se pastreaza inca atmosfera data de centrul targurilor de ev mediu din zona transilvana, bineinteles interventiile inevitabile ale modernismului, cum ar fi asfaltul, cu gropile de rigoare care rasar pe alocuri si bordurile trotuarelor care, la un moment dat erau vedetele primelor pagini ale ziarelor din Romania secolului al XXI-lea.

In Bistrita regasim Sugalete, una dintre cele mai importante marturii ale arhitecturii urbane medievale. Ansamblul de 13 cladiri, construit in secolele XV-XVI, reprezinta specificul constructiilor renascentiste din Transilvania. Cladirile care formeaza ansamblul sunt legate intre ele prin intrari spatioase care formeaza o galerie cu 20 de bolti care se sprijina pe 21 de pilastri si au fost construite intr-o perioada de prosperitate economica a Bistritei, cand orasul a beneficiat de o serie de privilegii si inlesniri, atat financiare cat si de oranduiala. Scopul acestor cladiri a fost unul comercial, ele fiind folosite pentru a adaposti marfurile negustorilor, zona fiind in acea vreme un nod comercial important intre Transilvania si Moldova.

Pasionatii de istorie nu ar trebui sa rateze acest obiectiv atunci cand au drum prin Bistrita. Pentru a nu-l rata este bine de stiut unde se afla si anume, pe latura de nord a Pietei centrale a orasului.

De-a lungul vremurilor, Sugalatele si-au pierdut unele din elementele originale, cum ar fi pinionul de zidarie cu care se incheia partea superioara a laturii dinspre strada a imobilelor, marca specifica a arhitecturii gotice. Aceste elemente au fost demolate in secolele XVIII – XIX, iar panta de scurgere a acoperisului a fost directionata spre strada.

Imediat dupa construirea ansamblului aceasta a inceput sa fie locuit de cei mai bogate familii din oras precum Kretschmer, Eiben, Fleischer, Kesthyus sau Petermann care desfasurau activitati comerciale intense. Traditia comerciala a zonei s-a continuat si in epoca moderna, cand Sagelatele au fost ocupate de familii ca Binder, Tomae, Himberg sau Lutsch, a caror activitate principala era tot negustoria.

Datorita aceste utilizari comerciale intense, cladirile au suferit o serie de modificari de-a lungul timpului, modificari realizate pentru a raspunde nevoilor comerciale. Cu toate acestea, au reusit sa-si pastreze si in zilele noastre specificul epocii in care au fost construite.

 

O tura de ciclism „Made in Banat”

October 6th, 2012

Ungeti lanturile, reglati schimbatoarele, verificati franele, plecam intr-o tura de mountain biking pe plaiuri banatene!

Dupa ce v-ati asigurat ca bicicleta este in cea mai buna stare tehnica, deoarece nu ati vrea sa ramaneti blocati undeva, intre doua dealuri, pregatiti-va si nelipsitul kit de „prim ajutor” nelipsit din rucsacul oricarui ciclist temerar, format din camere de rezerva, plasturi pentru reparat pana, imbusuri si, bineinteles, nelipsitul patent.

Daca toate cele de mai sus sunt in ordine, sa incepem pedalatul prin vestul tarii! Plecam dis de dimineata din Timisoara, inca putin adormiti. Totusi e sambata si parca ar mai fi mers cateva ore suplimentare de somn, dar nu e timp de dormit, avem planuri mari pentru o zi perfecta dintr-un weekend de vara. Ne-am stabilit sa pedalam printr-o regiune deluroasa aflata la aproximativ 50 km de Timisoara, pe drumul catre Lipova. Incepem tura cu o etapa pe asfalt, trecem prin Pischia, unde dupa 20 km de la start ne oprim la o alimentare scurta, localitatea fiind renumita in zona pentru apa sa cu efecte benefice pentru sanatate. Revitalizati continuam fara oprire pana la Masloc, de unde „facem o dreapta” catre Remetea Mica si Charlottenburg. Deja peisajul se schimba, se termina asfaltul si traversam padurea pana in Buzad, sat cochet de deal, punctul de start al turei de mountain biking.

Buzadul forfoteste probabil toata saptamana, e un du-te – vino continuu, oamenii sunt activi si implicati in comunitate, birtul satului vuieste de discutii pasionante despre politica, dar nu si sambata, cand doborati de atata activitate in cele cinci zile precedente, aleg sa stea in case. Nici birtul nu se bucura de animatie, doar vreo 2-3 batrani discuta incet pe banca plasata strategic sub nucul care tine umbra locului de distractie si recreere al satului.

Destul despre atmosfera care imbie la somn si lene din Buzad, plecam inainte sa adormim, directia – Sistarovat. Pe drumuri putin umblate care ne pun la incercare furcile, printre palcuri de copaci, urcam pante lungi dupa care urmeaza intotdeauna satisfactia si adrenalina date de o coborare in viteza. La un moment dat, de pe coama unui deal, loc perfect de belvedere, admiram cum se intinde in vale Comeatul, un alt sat, probabil la fel de cuprins de linistea de weekeend ca Buzadul, cu turnul bisericii care vegheaza parca la odihna satenilor. Continuam tura prin paduri dese care ne mai feresc de canicula varatica. Traseul se incapataneaza sa ne mentina in ritmul de urcari si coborari succesive, pana ne arunca dupa o coborare in viteza, direct la „punctul de alimentare” din Sistarovat, birtul satului, amplasat strategic vis-a-vis de biserica. Si aica i, aceeasi atmosfera de sambata, dar am dat peste doi localnici pusi pe discutii si dezvaluiri senzationale pentru strainii picati intamplator in sat. Dupa ce am aflat tot ce se poate sti despre aranjamentele locale, am plecat catre urmatorul punct al traseului, Bogda.

Ca parte a unei regiuni deluroase respectabile, drumul catre Bogda nu s-a lasat mai prejos decat bucata din traseu pe care o parcursesem. Continuam succesiune de urcari si coborari pana in Bogda sat care dupa o prima impresie este etalonul apatiei banatene. Pana si timpul s-a oprit pana am strabatut localitatea, odata gazda unei tabere scolare pentru acei copii care nu isi asculta parintii. Dupa un sejur in tabara de la Bogda, te intorceai cu valori complet diferite. Daca inainte ti se parea normal ca parintii sa se ingrijeasca ca tu sa ai tot confortul, sau sa faci nazuri la mancare, experienta Bogda te ajuta sa-ti largesti orizonturile si sa apreciezi ce pana atunci credeai ca ti se cuvine.

Am plecat din Bogda pentru a incheia tura acolo unde am inceput-o, la Buzad. Am regasit satul in apatia in care il lasasem, birtul fiind populat in continuare de aceiasi 2-3 batrani cu aceleasi discutii la umbra nucului.

Cateva detalii tehnice traseu Buzad – Sistarovat – Bogda – Buzad

Lungime traseu: 50,6 km
Durata: 6:09
Timp in miscare: 4:19
Viteza minima: 10,8 km/h
Viteza maxima: 42,6 km/h
Altitudine maxima: 337 m
Altitudine minima: 185 m

Gazduire Web by SpeedHost.ro | Web Design Timisoara